Istoria Conacului Popeci

Istoria acestui conac incepe in 1907, cand, la cererea bancherului N. N. Popp, agricultor, medaliat cu aur la Expozitia Universala de la Paris in 1900, Ion D. Berindey a proiectat Conacul din Padea ca locuinta personala a familiei, in stil eclectic francez.

Ion D. Berindey (1871–1928) este unul dintre cei mai prolifici şi apreciaţi arhitecţi români din primele trei decenii ale secolului XX. Acesta îşi urmărea lucrările până la ultimul detaliu, nu lăsa nimic la voia întâmplării, imaginaţia şi talentul, preocuparea pentru detaliu, minuţiozitatea fiindu-i caracteristice. Stilul ales de tânărul arhitect a fost cel al academismului francez, stil pe care îl exersase în anii de studiu la Paris, iar cea mai cunoscută şi apreciată lucrare a sa, Palatul Gheorghe Grigore Cantacuzino situat pe Calea Victoriei, nr. 141 in Bucuresti, a fost proiectat între anii 1898–1903.

Din 1932 de numele Conacului din Padea este legat si  cel al scriitorului roman interbelic Alexandru Kirițescu (1888– 1961). Acesta a situat actiunea piesei „Gaițele”, cea mai importanta scriere a sa, in cadrul conacului.  Piesa se impune ca o mare comedie de moravuri,  scoțand in relief chipul feroce al lumii provinciale.

Conacul a cunoscut o perioada nefasta in timpul comunismului, dar incepand cu 2013 acesta si-a recapatat  stralucirea de odinioara dupa finalizarea lucrarilor de restaurare efectuate de Familia Popeci, pastrand stilul impus de  Arh. Berindey.